Augmentare mamara

Inainte de operatie veti fi rugata sa urmati o serie de instructiuni date de catre medicul dumneavoastra. Instructiunile sunt foarte importante si trebuie respectate cu cea mai mare seriozitate.In caz contrar,riscul de aparitie a complicatiilor creste. Preoperator trebuie evitate aspirina si medicamentele anti-inflamatoare pentru o perioada de cel putin 10 zile deoarece aceste medicamente cresc riscul de sangerare intra- si postoperator. Daca sunteti fumatoare, va trebui sa intrerupeti fumatul cel putin o luna inainte de operatie deoarece nicotina intarzie procesul de vindecare. Este indicat sa va cumparati medicamentele prescrise de catre medic inainte de operatie. Cand va prezentati pentru interventie este indicat sa purtati haine lejere care se imbraca usor. De asemenea este bine sa aveti pe cineva (din familie sau prieteni) care sa va conduca acasa ulterior si sa stea cu dumneavoastra primele 24-72 ore pe timpul recuperarii.

In timpul consultatiei/ consultatiilor preoperatorii, alegerea implantului se face impreuna cu medicul dumneavoastra. Alegerea acestuia este foarte importanta si se tine cont atat de dorinta pacientei cat si de recomandarile medicului. Se decide tipul implantului, volumul acestuia, localizarea lui si pe unde se va introduce.

3.a. Tipul implantelor:

1. 1. implante saline (umplute cu ser fiziologic)
   2. implante de silicon
   3. implante cu gel siliconic inalt coeziv

1.Implantele cu ser fiziologic

Au fost utilizate in exclusivitate din 1992 pana in 2006 in Statele Unite. Din 2006 se folosesc si in Statele Unite implantele cu silicon.
Pot fi comandate cu volume cuprinse intre 120 cc si 850 cc si cele mai multe se umplu cu ser fiziologic intraoperator.
Avantaje:

• sunt foarte sigure, in sensul ca daca se sparg, serul care se scurge este rapid absorbit de catre corp, fara nici o reactie adversa; in plus ruptura este detectata imediat prin scaderea dimnesiunilor sanului
• sunt mai ieftine decat implantele de silicon
• se pot introduce printr-o incizie mai mica datorita faptului ca se umplu cu ser intraoperator.

Dezavantaje:

• prezinta un risc mai mare de contractura capsulara
• prezinta un risc mai mare de falduri vizibile si/ sau palpabile in special la pacientele slabe si la cele la care implantele sunt introduse subglandular

2. Implantele de silicon
   Avantaje:

• ofera un aspect mai natural sanului intrucat gelul siliconic are o consistenta mult asemanatoare sanului normal. Astfel, mai ales cand sunt plasate subpectoral, aproape ca nu sunt detectabile ochiului amatorilor.
• din cauza vascozitatii mai mari a siliconului , au un risc mai mic de formare de falduri pe suprafata implantului, falduri care pot fi vizibile si/sau palpabile

Dezavantaje:

• in caz de ruptura a implantului, aceasta poate ramane nedetectata mult timp din cauza ca siliconul, avand o consistenta mare, nu se va scurge, ci va ramane in buzunarul implantului, neproducand, de altfel nici un alt efect advers
• necesita o incizie mai lunga decat cele cu ser intrucat sunt preumplute
• sunt mai scumpe decat cele saline

3. Implantele cu gel siliconic coeziv
   Aceste implante prezinta o anvelopa siliconica formata din mai multe straturi care impiedica scurgerea gelului siliconic, spre deosebire de implantele siliconice clasice; de asemenea consistenta gelului este mai inalta, ceea ce face ca gelul sa nu se disipeze in cazul ruperii implantului.
   Avantaje:

• au o consistenta mult apropiata de a sanului normal
• risc foarte scazut de formare a faldurilor, care reprezinta principala cauza a rupturii implantelor
• sunt foarte sigure, in sensul ca daca se rup siliconul, datorita consistentei foarte crescute, nu va curge
• isi mentin oarte bine forma in timp, sunt foarte stabile
• risc mai mic de contractura capsular

Dezavantaje:

• necesita o incizie mai mare pentru a le introduce din cauza consistentei mari a gelului
• sunt mai scumpe decat celelalte tipuri de implante

3.b. Forma implantului

Exista doua forme de implante: rotunde si anatomice. Implantele rotunde asezate pe o suprafata plana au forma de sfera aplatizata, avand acelasi volum in orice punct ales. Implantele anatomice au forma de para sau de picatura, avand volumul cel mai mare in partea inferioara a implantului. Ele dau o forma mai naturala sanului. Avantajul implantelor rotunde este ca forma sanului nu se modifica daca implantul se roteste in interiorul buzunarului sau. In schimb, implantele anatomice prezinta riscul de rotatie, caz in care este necesara o noua interventie chirurgicala. Implantele rotunde ofera posibilitatea unui decolteu mai plin, cele anatomice dau o forma mai naturala a sanului, mai plin in partea inferioara si mai plat superior.

3.c. Textura suprafetei implantului

Suprafata implantului poate fi neteda sau texturata. Implantele netede prezinta o anvelopa mai subtire si sunt mai moi la palpare, au un risc mai mic de ruptura si un risc mai mic de falduri palpabile sau vizibile. Implantele texturate au un risc mai mic de a dezvolta contractura capsulara si de a se roti in interiorul buzunarului, intrucat ele adera mai bine la peretele toracic. Din aceasta cauza toate implantele anatomice au suprafata texturata. Implantele texturate sunt mai scumpe decat cele netede.

3.d. Marimea si volumul implantului

Implantele puse la dispozitie de firmele producatoare au volume foarte variate, de la foarte mici (125 cc) la foarte mari (1200 cc).
Dimensiunile care se iau in consideratie in alegerea implantului  sunt  baza, volumul si proiectia sa. Latimea bazei implantului este importanta intrucat un implant prea lat fata de baza sanului face vizibile marginile lui,lateral si medial. Volumul implantului va determina in mare parte marimea cupei iar proiectia acestuia determina cat de mult va proemina sanul anterior. Profilele existente sunt : jos, mediu si inalt.
In alegerea implantului este foarte important ca pacienta sa tina cont de sfatul chirurgului intrucat numai acesta poate recomanda un implant care se potriveste unui anume corp. In general,implantele mai mici sunt supuse riscului mai mic de complicatii.

3.e. Plasarea implantului

Implantele pot fi introduse subglandular sau subpectoral. Decizia de a plasa un implant subpectoral sau subglandular se face in functie de marimea sanului preoperator. Plasarea subglandulara presupune pozitionarea implantului deasupra muschiului pectoral, intre glanda mamara si muschi, in timp ce plasarea subpectorala inseamna introducerea implantului sub muschi. Fiecare localizare are avantajele si dezavantajele ei, iar indicatia o pune medicul chirurg in functie de particularitatile anatomice ale pacientei.

Riscul de contractura capsulara este mai mic cand implantul este plasat subpectoral.Plasarea subpectorala confera un aspect mai natural pe termen lung. Implantul subglandular presupune un timp operator si o perioada de recuperare mai scurta si insotita de mai putina durere postoperator. Aspectul imediat postoperator este mai natural.

Augmentarea mamara subglandulara

Avantajele plasarii subglandulare a implantului

1. Operatia este mai usoara, nefiind necesara manipularea muschiului pectoral, iar in caz de reinterventie, accesul la buzunarul retroglandular se face relativ mai usor.
2. Durerea si discomfortulpostoperator sunt mai mai mici intrucat muschii sunt lasati intacti, nefiind taiata decat pielea si tesutul subcutan. Recuperarea este asadar mai rapida.
3. Se obtine un decolteumai bine reprezentat
4. Este indicata plasarea subglandulara la femeile sportive la care plasarea subpectorala ar duce la deformarea vizibila a implantului odata cu contractia muschiului pectoral.

Dezavantajele plasarii subglandulare a implantului

5. In special la pacientele slabe cu putin tesut celular subcutan se pot vedea si simti marginile implantului plasat subglandular; in cazul implantelor subpectorale marginile sunt mult atenuate
6. Examenul mamografic este mai dificil si ar putea fi impiedicata vizualizarea unui eventual cancer mamar.
7. Rata de contractura capsulara este mai mare.

Augmentarea mamara subpectorala (submusculara))

In majoritatea cazurilor muschiul pectoral va acoperi aproximativ 2/3 din implant, caz in care procedura poarta numele de augmentare mamara partial submusculara. Augmentarea mamara submusculara totala sau completa se obtine prin folosirea si altor muschi care sa acopere implantul.

Avantajele plasarii submusculare a implantului

8. Marginile implantului sunt mai putin sau deloc vizibile si palpabile, dand sanului un aspect mai natural;
9. Plasarea submusculara este indicata mai ales la pacientele cu san mic preoperator
10. Nu interfera cu examenul mamografic
11. Risc mai mic de contractura capsulara

Dezvantajele plasarii submusculare a implantului

12. Durata mai mare a interventiei chirurgicale
13. Durere mai mare postoperator
14. Recuperare mai lunga
15. Eventuale reinterventii mai dificile
16. Este mai greu de creat un decolteu prin apropierea sanilor in cazul plasarii submusculare a implantelor
17. Nu este indicata la femeile care practica sport de performanta din cauza posibilitatii de deformare
18. Un dezavantaj temporar: implantele vor fi situate putin mai sus imediat postoperator pana cand muschiul pectoral se relaxeaza

Locul pe unde se va introduce implantul este decis de catre medic in functie de forma sanului, cat si de forma si dimensiunea implantului.

4.a. Abordul inframamar este cel mai utilizat astazi

Avantaje: 
– cicatricea este vizibila numai in pozitie orizontala; ea trebuie sa fie situata imediat deasupra santului inframamar, astfel incat atunci cand pacienta sta in picioare, cicatricea nu este vizibila; o cicatrice care este situata mai sus sau mai jos de sant, va fi vizibila si in picioare
– un avantaj important al inciziei inframamare este acela ca permite chirurgului efectuarea oricarui tip de reinterventie in caz de complicatii prin acelasi abord, astfel incat nu este nevoie de o alta cicatrice; orice alt abord (periareolar sau transaxilar) nu permite acest lucru, motiv pentru care, in cazul acestora, o reinterventie necesita o noua cicatrice in santul inframamar.
Dezavantaje:
– in cazul in care se reintervine pentru schimbarea dimensiunilor implantului, cicatricile isi vor modifica sediul; astfel daca pacienta decide sa schimbe implantele cu unele mai mari, santul inframamar va trebui coborat iar cicatricea de la interventia anterioara va fi mai sus situata, pe san; daca pacienta decide sa schimbe implantele cu unele mai mici, santul va trebui urcat, iar cicatricea va fi situata mai jos decat acesta, deci mai vizibila.

4.b. Abordul peri-areolar

Incizia se realizeaza in jumatatea inferioara a areolei la jonctiunea pielii normale cu cea a areolei, mai inchisa la culoare.
Avantaje:
– cicatricea rezultata este extrem de putin vizibila si de obicei se vindeca foarte frumos
– incizia este utila atunci cand este nevoie si de o mastopexie periareolara (ridicare) intrucat se utilizeaza aceeasi incizie atat pentru plasarea implantului, cat si pentru ridicarea sanului.
Dezavantaje:
– exista posibilitatea latirii cicatricii postoperator, in special in cazul plasarii unor implante mari, deci o cicatrice mai vizibila
– exista un risc de infectie mai mare din cauza contactului direct al implantului cu glanda mamara (ductele glandulare contin bacterii)
– exista posibilitatea pierderii partiale a sensibilitatii areolare
– abordul nu poate fi utilizat decat in cazul pacientelor care prezinta areola suficient de mare pentru introducerea implantului

4.c. Abordul transaxilar

Incizia este efectuata chiar in axila de unde se diseca un tunel spre zona sanului.
Avantaje:
– nu exista ciactrici la nivelul sanului iar cicatricea axilara, chiar daca nu se vindeca frumos, este de obicei ascunsa
Dezavantaje:
– principalul dezavantaj al acestui abord consta in faptul ca daca pacienta necesita reinterventie / revizie ulterioara candva in viata, cicatricea axilara nu poate fi folosita, astfel incat o noua incizie inframamara de obicei trebuie facuta. Statisticile arata ca aproximativ 20% dintre pacientele cu implante de silicon necesita o alta operatie candva in viata.
– metoda nu poate fi folosita decat pentru introducerea de implante mici
– tehnica este mai dificila, existand riscuri mai mari de asimetrii postoperatorii comparativ cu celelalte aborduri.

Indiferent ca operatia are loc intr-un spital public sau privat, interventia chirurgicala are loc in acelasi mod. Veti fi programata la operatia la o anumita ora, operatia dureaza in jur de 1 ora si jumatate- 2 ore, in functie de calea de acces si locul introducerii implantului.  Urmeaza marcajul (desenul) facut de catre medicul chirurg .

5.a. Anestezia

In marea majoritate a cazurilor operatia se efectueaza sub anestezie generala, ceea ce inseamna ca pacienta nu va simti, vedea sau auzi absolut nimic. Dupa operatie, unele paciente prezinta dureri in gat, dureri de cap, varsaturi, simptome ce sunt tratate cu medicatie corespunzatoare si care sunt temporare. Eventualele reactii neobisnuite la anestezii anterioare trebuie neaparat comunicate medicului anestezist inainte de operatie.(!)

5.b. Localizarea inciziei

Unul din scopurile chirurgiei sanului este lasarea inciziei intr-un loc cat mai putin vizibil si care s cicatrizeze frumos. Cu toate ca cicatricile se estompeaza cu timpul, ele nu dispar niciodata, asa incat indemanarea chirurgului trebuie sa isi spuna cuvantul si in acest moment. Alegerea plasarii inciziei este discutat preoperator cu pacienta si se alege in functie de anatomia individuala ca si de preferinta pacientei, dupa ce ii sunt expuse toate avantajele si dezanvantajele fiecarei tehnici.

5.c. Plasarea implantului

5.d. Sutura

Calitatea cicatricii rezultate depinde de tehnica utilizata, de experienta chirurgului, cat si de calitatea firului chirurgical ales. De obicei se folosesc fire resorbabile la sutura care nu necesita indepartarea ulterioara. Incizia trebuie pastrata curata pana la vindecarea completa (circa 2-3 saptamani), acoperita cu pansamente sterile; trebuie evitata mentinerea inciziei in apa mult timp (imbaierea), de asemenea trebuie evitate activitatile ce implica efort fizic care ar putea exercita tractiune pe marginile plagii. In aceste cazuri vindecarea este prelungita iar calitatea cicatricii va lasa de dorit.

5.e. Drenurile / Pansamentul

Multi chirurgi folosesc tuburi de dren care ajuta la eliminarea sangelui ce s-ar putea acumula in buzunarul implantului. Drenurile sunt indepartate de obicei in 24-48 ore.
Pansamentul presupune acoperirea inciziilor si folosirea unor benzi adezive care sustin sanii. In zilele urmatoare acestea vor fi inlocuite de bustiera care trebuie purtata cel putin o luna (recomandam 2 luni).

Instructiunile pe care le veti primi dupa operatie vor include mult repaus la pat si limitarea miscrilor. Orice activitate care include ridicare sau  indoirea corpului trebuie evitate, intrucat accentueaza durerea si intarzie vindecarea.

1. 1. In primele zile dupa operatie este bine sa aveti pe cineva langa dumneavoastra, intrucat va fi greu sa va mobilizati.
   2. Este recomandat sa va dati jos din pat cat de repede posibil dupa operatie si in urmatoarele zile sa faceti mici plimbari; incercati sa inspirati adanc cat mai des pentru a va oxigena plamanii.
   3. Dormiti cu capul si umerii ridicati la 30 grade (pe 2 perne).
   4. Luati medicatia asa cum vi s-a indicat
   5. In prima zi incercati un regim alimentar usor, alimentatia normala urmand sa o reluati progresiv ulterior
   6. Nu faceti miscari ample cu bratele si nu le utilizati pentru a va da jos din pat sau pentru a va ridica. Este indicat sa va ajute cineva.
   7. Drenurile vor fi indepartate la 24-48 ore postperator. Ele trebuie atent supravegheate pentru a nu se devida inadvertent (aerul intra in dren), caz in care trebuie schimbate.
   8. Puteti face dus dupa primele 4-5 zile postoperator.
   9. Este extrem de important sa NU FUMATI!
   10. Trebuie sa purtati o bustiera minim o luna dupa operatie (ideal 2 luni). Evitati sutienele cu sarma cel putin 6 saptamani postoperator.
   11. Evitati efortul fizic timp de 3 saptamani postoperator.
   12. Puteti conduce dupa primele 5- 7 zile de la operatie.
   13. Nu expuneti cicatricile la soare timp de minim 6 luni de la operatie. Ungeti cicatricile cu creme cicatrizante, vitamina E,A, aloe vera de doua ori pe zi minim 3 luni.
   14. In primele cateva luni veti avea zone amortite la nivelul sanilor, senzatii care vor trece progresiv. De asemenea vi se parea initial ca sanii sunt prea mari si prea sus. Cu timpul edemul dispare si muschii se relaxeaza, ceea ce necesita in general minim 6 luni.
   15. Daca, inainte de operatie, pacienta este in cursul unei lucrari dentare sau prezinta vreo infectie, trebuie neaparat informat chirurgul pentru a alege o medicatie antibiotica adecvata si postoperator.

Reluarea activitatii se poate face dupa o saptamana, in cazurile in care slujba nu implica activitate fizica intensa. Recuperarea este mai rapida si mai putin dureroasa la pacientele la care implantele au fost introduse subglandular.

Primele 24-48 ore dupa operatie sunt cele mai neconfortabile pentru paciente. De obicei durerea si oboseala isi spun cuvantul, dar totul depinde de pragul de durere al fiecarei paciente. Durerea este diminuata de medicatia antialgica prescrisa de medicul chirurg.

In primele cateva saptamani sanii pot fi usor durerosi. De asemenea pot fi tumefiati pana la 4-5 saptamani. Efortul fizic intens poate fi reluat dupa circa o luna de la operatie.

Vor fi mai tari si roz pentru cateva luni postoperator (2-3 luni), dupa care se vor albi si se vor sterge progresiv, dar nu vor dispare nicodata. Pentru evolutia catre cicatrici mai putin vizibile, medicul va recomanda diverse creme sau geluri.
Foarte important este a se evita expunerea cicatricilor la soare pentru primele 6-9 luni.

Este important sa stiti ca, indiferent de tipul de implant introdus sau de tehnica chirurgicala aleasa, este posibil sa mai suferiti interventii chirurgicale ulterioare din cauza unor posibile complicatii. Alegerea unui chirurg plastician calificat care sa realizeze operatia dumneavoastra scade riscul aparitiei acestor complicatii.

Contractura capsulara
Capsula este un tesut care se formeaza in jurul implantului ca raspuns la prezenta acestuia in organism. Este o reactie normala care apare in prezenta oricarui corp strain introdus in organismul nostru. Exista cazuri in care aceasta capsula incepe sa se contracte, apasand pe implant, ceea ce da nastere la distorsionari ale sanului, intarirea acestuia, eventuale dureri. Riscul de dezvolatre a contracturii capsulare este mai mic in cazul utilizarii implantelor texturate (fata de cele netede) si in cazul introducerii implantului sub muschi (fata de cazul introducerii sub glanda). De asemenea, hematomul si infectia cresc riscul de contractura capsulara ulterioara.
Gradul de contractura capsulara se masoara cu ajutorul sistemului Baker I-IV. Gradele III si IV necesita interventie chirurgicala.

Falduri palpabile si / sau vizibile ale implantului
Neregularitatile care se pot palpa si/ sau vedea pe piele sunt date de falduri ale implantului aparute la nivelul invelisului. Apar mai frecvent in cazul utilizarii implantelor cu suprafata neteda, umplute cu ser fiziologic si la pacientele foarte slabe, cu muschi slab dezvoltat si putin tesut subcutan, si cu atat mai mult cu cat implantele sunt introduse subglandular.

Infectia
Este o complicatie serioasa care poate apare pana la 6 saptamani dupa interventie. Multe infectii pot fi tratate doar cu antibiotice, dar in anumite cazuri, implantele trebuiesc scoase ; ele pot fi reintroduse numai dupa cateva luni. Infectia creste riscul de contractura capsulara. Utilizarea pansamentelor sterile pe incizii scade riscul infectiei, din aceasta cauza baile si inotul trebuiesc evitate pana la vindecarea completa a inciziilor  (2-3 saptamani).

Hematomul
Reprezinta o acumulare de sange in buzunarul implantului. Hematoamele mari necesita drenaj, in caz contrar pot apare infectii si contracturi capsulare. Riscul hematomului este diminuat de utilizarea drenurilor aspirative, dar acestea nu elimina aparitia hematomului. Hemostaza minutioasa realizata de catre chirurg, ca si lipsa unor tulburari de coagulare ale pacientei sunt importante pentru inlaturarea acestei complicatii.

Modificarea sensibilitatii la nivelul sanului si mamelonului
Sensibilitatea poate fi diminuata sau accentuata si se datoreaza alungirii sau afectarii  nervului in timpul operatiei; poate fi temporara sau permanenta, dar de cele mai multe ori dureaza cateva luni, dupa care dispare progresiv pe masura ce nervul incepe sa se vindece.

Modificarea pozitiei implantului
Apare in special in cazul implantelor anatomice si necesita reinterventie chirurgicala.

Ruperea implantelor
Atat implantele umplute cu ser, cat si cele cu silicon se pot sparge. In cazul celor cu ser, spargerea lor este detectata imediat intrucat sanul se va micsora repede. Serul este rapid absorbit de catre corp si nu produce nici o reactie adversa.
In cazul implantelor siliconice, ruperea acestora poate sa nu fie detectata mult timp intrucat gelul siliconic este gros si va curge incet in buzunarul implantului. Cu toate acestea, gelul siliconic este la fel de inert ca si serul, neproducand nici o reactie adversa.
Factorii care pot duce la ruperea implantelor sunt:
– distrugerea anvelopei implantului din cauza instrumentelor chirurgicale (putin probabil)
– frecarea implantului de marginile inciziei in timpul introducerii acestuia din cauza unei incizii prea mici
– compresia in timpul mamografiei
– traumatisme diverse sau presiune crescuta
– contractura capsulara severa
– uzura implantului din cauza varstei

Interferenta cu mamografia
Cercetarile au dovedit faptul ca implantele nu cresc riscul aparitiei cancerului mamar si nici nu interfereaza cu detectarea unui eventual cancer decat in timpul unei mamografii obisnuite. De aceea, atunci cand va duceti sa faceti o mamografie este bine sa alegeti un centru specializat in obtinerea mamografiilor la pacientele cu implante. Inainte de mamografie trebuie sa specificati ca suntei purtatoarea unor implante pentru ca tehnicianul sa foloseasca presiuni si tehnici speciale in acest sens.

Augmentarea mamara si alaptarea la san
Implantele mamare nu interfereaza in nici un fel cu alaptatul la san. Singurul aspect care ar putea interfera cu alaptatul este reprezentat de modificarea sensibilitatii la nivelul mamelonului si areolei (care este de obicei temporara), caz in care alaptatul ar putea deveni neconfortabil. Implantele introduse prin incizie areolara cresc riscul de modificarea a sensibilitatii mamelonului.

De asemenea, nu exista dovezi ca siliconul din implant ar putea curge in laptele produs de glanda mamara. Moleculele de silicon sunt prea mari pentru a trece in ductele glandulare (presupunand ca ar exista o scurgere a siliconului, de altfel foarte improbabila).

Spre deosebire de complicatii, efectele adverse sunt reactii normale, la care trebuie sa ne asteptam.

Acomodarea implantului
In primele saptamani dupa operatie, sanii pot aparea nenaturali (prea sus, prea stransi, prea rotunzi). Aceasta se datoreaza faptului ca muschiului pectoral si pielii le trebuie timp pentru a se acomoda si relaxa cu implantul introdus dedesubt.

Edemul
Edemul apare in orice interventie chirurgicala iar operatia de augmentare mamara nu face exceptie. Sanii pot aparea mai umflati, mai mari sau mai grei. Bustiera ajuta la dimnuarea senzatiei de greutate si sustine sanii.

Echimozele
Pot sa apara sau nu , dar ele dispar in aproximativ 14 zile

Modificari ale sensibilitatii areolei / mamelonului
Modificarile pot dura cateva luni, dar intr-un mic procent de cazuri ele pot fi permanente.

Durerea
Este descrisa de paciente ca fiind usoara spre moderata, dar este controlata prin medicatie. Ea diminueaza progresiv pe masura relaxarii pielii si muschiului.

Pruritul
Poate apare datorita intinderii pielii sub volumul implantului.