Mastopexia (ridicare sani)
Candidatele pentru operatia de mastopexie sunt femeile care cauta un remediu pentru sanii cazuti, cu pielea intinsa, eventual cu vergeturi, cu volum ce s-a micsoart de-a lungul anilor; pacientele trebuie sa aiba minim 18 ani, sa fie sanatoase fizic si psihic, sa nu fie insarcinate (si nici sa nu planifice sa ramana insarcinate in perioada imediat urmatoare) si sa aiba o greutate stabila.
Multe femei iau in consideratie operatia de ridicare a sanilor dupa nastere si alaptare din doua motive: dupa sarcina sanii se lasa, isi pierd volumul si apar vergeturile; pe de alta parte in timpul sarcinii sanii cresc si multor femei le place aspectul sanilor din aceasta perioada, aspect care se pierde dupa nastere.
Operatia de mastopexie nu interfera cu sarcina si alaptatul, in sensul ca dupa efectuarea operatiei, pacintele pot naste si alapta fara probleme. Insa sanii se vor lasa din nou, ceea ce compromite rezultatul pe termen lung al operatiei. Asadar, este bine ca operatia de ridicare a sanilor sa fie planificata dupa ce pacienta se hotaraste sa nu mai ramana insarcinata.
Operatia de ridicare a sanilor este indicata si dupa pierderi masive in greutate, cand, inevitabil, pielea devine in exces iar glanda mamara pierde din volum. Operatia de mastopexie in aceste cazuri se asociaza cu alte operatii, ca de exemplu abdominoplastie si lifting corporal total (coapse, fese, brate). Operatiile se fac dupa ce pacienta se stabileste la o greutate constanta si nu planuieste sa mai slabeasca.
Operatia de mastopexie consta in redarea aspectului si volumului normal al sanilor cazuti . Aceasta se realizeaza prin ridicarea lor, si, in anumite cazuri in care este necesar, ridicarea se asociaza cu introducerea unui implant. Exista mai multe tipuri de operatii de mastopexie, in functie de gradul de ptoza al sanilor ( cat de mult este lasat sanul), toate insa implica incizii , mai lungi sau mai scurte, prin care se elimina pielea in exces.
- mastopexia periareolara : este indicata pentru sanii cei mai putin ptozati, iar incizia se face doar in jurul areolei; prin acaesta procedurta sanii se ridica foarte putin (cca 2 cm maxim) si este rar efectuata singura, ca atare; cel mai frecvent se asociaza cu introducerea unui implant;
- mastopexia cu cicatrice verticala (lollipop) : este operatia care se efectueaza astazi cel mai frecvent in lume, este indicata pentru majoritatea cazurilor de ptoza medie-severa; cicatricea rezultata este in jurul areolui , continuata cu una verticala pana aproape de santul inframamar; se poate efectua singura (in cazul in care glanda mamara are suficient volum) sau poate fi asociata cu introducerea unui implant siliconic;
- mastopexia cu cicatrice in ancora : este indicata pentru cazurile severe de ptoza mamara; cicaricea rezultata este in jurul areolei, continuata cu una verticala pana in santul inframamar si inca una orizontala in sant, mai lunga sau mai scurta, in functie de cantitatea de piele in exces; se poate asocia , de asemenea, cu introducerea unui implant siliconic.
- Operatia de mastopexie asociata cu augmentare (ridicarea sanului si marire in acelasi timp), cand se utilizeaza un implant siliconic pentru restaurarea volumului, cantitatea de piele care se scoate este mai mica, implantul umpland partial invelisul format din piele. Uneori, in cazurile cu ptoza mica, simpla introducere a implantului poate ridica suficient sanul, astfel incat nu mai este nevoie de incizii suplimentare.
De obicei, implantul se introduce sub muschi, intrucat introducerea lui sub glanda va duce la lasarea sanului in timp. Se utilizeaza, din acelasi motiv, implante nu prea mari care sa impiedice lasarea pielii in timp (avand in vedere faptul ca de obicei pacientele care se prezinta pentru operatia de ridicare a sanilor au o piele cu elasticitate scazuta, fapt dovedit de prezenta vergeturilor, deci care are tendinta sa se lase in timp daca se utilizeaza implante mari). Operatia este considerata a fi una dintre cele mai dificile operatii de mamoplastie si asociaza riscurile crescute ale operatiei de mastopexie (pe de o parte) cu ale celei de marire a sanilor (pe de alta parte), fiind practic doua operatii asociate intr-una singura. Operatia este tehnic dificila din cauza ca este greu de apreciat dimensiunea implantului ce urmeaza a fi utilizat, si este dificil de prevazut rezultatul postoperator. Unii chirurgi nu efectueaza cele doua operatii intr-una singura, ci le separa intre ele, efectuandu-le la cateva luni departare intre ele (3-6 luni); astfel, ei efectueaza fie operatia de ridicare intai, si abia apoi introduc implantul, fie invers, introduc initial implantul si la cateva luni efcetueaza ridicarea. Dezavantajul acestei tehnici este ca pacienta va fi supusa la 2 operatii, iar intre cele doua interventii, aspectul sanilor va fi destul de neplacut.
Cu doua saptamani inainte de operatie este bine sa se evite fumatul si consumul de alcool. Se vor evita , de asemenea, anumite vitamine (de exemplu vitamina E), aspirina si derivatii, ibuprofenul, spirulina si gingko biloba, toate aceste produse crescand riscul de sangerare intra- si postoperator.
Medicul va va indica analizele necesare, inclusiv o mamografie. Este bine sa aranjati cu cineva sa vina sa va ia si sa va conduca acasa dupa operatie.
Cu 6 ore inainte de operatie nu se mananca si nu se bea nimic, deoarece operatia se face sub anestezie generala.
Inainte de operatie, medicul dumneavoastra va efectua desenul cu un marker, desen care este extrem de important pentru operatia ce urmeaza. Cicatricile rezultate si dimensiunea implantului eventual care urmeaza a fi introdus sunt amplu discutate in cadrul consultatiei/ consultiilor avute inainte de operatie.
- anestezia este de obicei general, cu intubatie; pacienta nu simte nimic si nu isi va aminti nimic;
- inciziile sunt realizate conform marcajului preoperator , excesul de piele se indeparteaza iar mamelonul este repozitionat mai sus;
Pielea este excizata
- remodelarea glandei pielea de dedesubtul mamelonului este in mare parte indepartata , mamelonul este ridicat iar pielea de deasupra este trasa in jos; in unele cazuri glanda este modelata pe interior si ancorata cu fire sus pe peretele toracic pentru a umple polul superior si pentru a nu se lasa in timp; tehnica este aleasa de catre chirurg, in functie de experienta si stiinta acestuia. Remodelarea glandei va permite obtinerea unor sani mai tari, ridicati, mai plini, simetrici; sanii pot fi simetrizati cu ocazia operatiei, in cazul in care anterior erau asimterici. De asemenea, operatia permite obtinerea unor areole de dimensiuni normale, simetrice (in cele mai multe cazuri pacientele se prezinta cu sani asimetrici si areole mari, largite, asimtrice). Tot in aceasta etapa se introduce eventual si implantul, de obicei sub muschi.
Mamelonul si sanul sunt ridicate
- sutura se face cu fire fine, de obicei resorbabile, deci care nu necesita scoatere ulterioara; firele sunt plasate sub piele, astfel ca sa nu ramana urme si cicatricile sa fie cat mai frumoase
Ca orice alta operatia, si operatia de ridicare de sani necesita timp pentru recuperare. In primele 2 saptamani postoperator, pacienta poate sa aiba ceva discomfort care nu se traduce neaparat prin durere. Edemul, echimozele si discomfortul dureaza 10-14 zile. Pacientele sunt sfatuite sa nu doarma pe burta si sa evite baile. Dusurile se pot efectua dupa 3-4 zile. Firele se indeparteaza (acolo unde este cazul) la 10-14 zile. Pacienta trebuie sa poarte o bustiera speciala timp de minim o luna (recomandam 2 luni) zi si noapte. Se evita purtarea sutienului cu sarma pentru cel putin 3 luni. Reluarea activitatilor zilnice usoare se poate face dupa 7 zile. Fumatul trebuie evitat in primele saptamani dupa operatie intrucat interfereaza cu oxigenarea sangelui, si, ca urmare , si cu vindecarea normala.
Edemul se va mentine pentru o luna sau mai mult pana la rezultatul final. La nivelul mamelonului poate exista o usoara amorteala care dispare dupa circa 6 saptamani. In cazuri rare , amorteala poate deveni permanenta. Pe masura ce nervii se regenereaza, pot exista senzatii de furnicaturi sau mici arsuri.
Pacienta trebuie sa evite ridicarea greutatilor deasupra capului pentru primele 3-4 saptamani si sa evite in general ridicarea greutatilor mari pentru 4- 6 saptamani.
Cicatricile vor fi vizibile, rosii si mai tari in primele 2 -3 luni, dupa care vor pali progresiv, devenind albe si moi, dar nu vor dispare niciodata. Imbunatatirea aspectului cicatricilor se poate face cu diverse creme, folii de silicon si prin evitarea expunerii lor la soare in primele 9 luni dupa operatie. Majoritatea femeilor considera ca cicatricile sunt un compromis mai mult decat acceptabil pentru niste sani frumosi si mai tineri. Daca pacienta ramane din nou insarcinata dupa operatie, riscul este ca sanii sa se lase din nou, neatingand insa gradul de ptoza anterior sarcinii. Un nou lifting al sanilor este posibil in acest caz.
- ridicarea sanilor, prin eliminarea pielii in exces si redarea volumului pierdut in urma scaderii in greutate, a sarcinii si alapatarii sau datorita varstei; prin ridicarea si remodelarea sanilor, se pot obtine sani care sa arate mai tineri, mai plini, simetrici.
- redarea aspectului tanar al sanilor – sanii “tineri” au volum si au o pozitie ridicata pe peretele toracic ; pe masura inaintarii in varsta, pielea se intinde, glanda se atrofiaza si isi pierde din volum, dand aspectul de san cazut; procesele sunt si mai accentuate in urma nasterii, alaptarii sau pierderii in greutate
- posibilitati mai multe si mai variate de alegere a hainelor – multe femei evita anumite tipuri de imbracaminte, simitindu-se frustrate si descurajate de felul in care arata sanii lor; femeile spun ca dupa operatia de ridicarea a sanilor se simt foarte comfortabil si pot purta imbracaminti pe care nu le-ar fi purtat inainte de operatie.
- cresterea increderii in sine – femeile afirma ca dupa operatie calitatea vietii lor a crescut, se simt mai increzatoare in ele si nu se mai simt frustrate si constiente de deformarea sanilor.
Sunt reactii care apar in mod normal si dispar in cateva zile de la sine sau cu medicatie.
- discomfortul este de obicei minor, traducandu-se mai mult prin limitarea aplecarii si ridicarii obiectelor.
- edemul si echimozele – edemul se mentine pentru 2 saptamani iar echimozele dispar in 7-10 zile
- senzatia de amorteala sau furnicaturi la nivelul mamelonului – de obicei dispare in cateva zile/ saptamani.
- senzatie de prurit (mancarime) la nivelul inciziilor – este normala din cauza ca cicatricile sunt foarte recente; se tratateaza prin aplicarea de creme sau prin medicatie orala (antihistaminice).
a) Complicatii ale operatiei de ridicare a sanilor fara implant
- infectii – pot apare intre 1 si 6 saptamani dupa operatie si se manifesta prin edem si durere la nivelul sanilor, roseata, secretie si febra; cele mai frecvente infectii sunt cu stafilococ auriu. Tratamentul consta in antibioterapie orala sau intravenoasa si drenaj in cazurile mai severe
- hematomul – acumularea de sange sub incizie; se manifesta prin durere si senzatie de tensiune; daca sunt mici, ele sunt absorbite de catre corp, daca sunt mai mari necesita drenaj chiruirgical; daca nu sunt tratate determina aparitia infectiilor
- cicatrici vicioase (anormale) – pot apare cicatrici hipertrofice (mai mari decat in mod normal dar care nu depasesc cicatricea initiala) sau cheloide(care depasesc cicatricea initiala si sunt rosii si tari). Cicatricile hipertrofice / cheloide apar in special la persoanele predispuse a face astfel de cicatrici si apar de obicei la nivelul cicatricilor din santul inframamar in partea mediala. Cicatricile din jurul areolii si cele verticale de obicei se vindeca foarte frumos, chiar si la persoanele predispuse la cicatrici vicioase. Calitatea cicatricilor depinde, pe langa biologia pacientului, si de indemanarea si tehnica folosita de catre chirurg la sutura, ca si de calitatea firului si a acului folosit. Prevenirea aparitiei unor cicatrici vicioase se face printr-o tehnica minutioasa de sutura, prin diverse creme cicatrizante sau folii de silicon, prin eviatrea expunerii la soare in primele 9 luni postoperator sau prin injectii cu derivati de cortizon. Odata aparute, cictricile hipertrofice pot fi revizuite prin excizia lor si resutura.
- asimetria – micile asimetrii sunt normale, intrucat nici o femeie nu are sanii perfect simetrici; asimetriile mai mari necesita reinterventii chirurgicale.
b) Complicatii ale operatiei de ridicare a sanilor cu implant siliconic
La complicatiile anterior enumerate se adauga cele ce pot fi determinate de prezenta implantului siliconic
- contractura musculara – se manifesta printr-o consistenta mai dura a sanului care poate fi si deformat in acelasi timp; contractura usoara poate trece neobservata dar cea severa necesita reinterventie chirurgicala , eventual cu schimbarea implantului; este mai frecventa la impalntele siliconice fata de cele saline si riscul este mai scazut in cazul plasarii implantului sub muschi si nu sub glanda.
- scaderea/disparitia sensibilitatii la nivelul mamelonului – de obicei e temporara, dar exista cazuri cand poate fi permanenta
- spargerea implantului – in special la implantele cu ser care nu sunt umplute complet; in acest caz anvelopa face falduri care datorita fortei de frecare determina uzura acesteia; serul scurs este absorbit de catre corp, iar spargerea implantului este detectata imediat, spre deosebire de implantele cu gel siliconic la care ruptura implantelor poate fi mascata luni de zile din cauza faptului ca gelul are o consistenta crescuta si nu curge. Riscul acestei complicatii este de 4 % in primul an si scade ulterior.
- formarea de falduri vizibile sau/si palpabile – mai frecvente la implantele cu ser si cu suprafata neteda
- malpozitionarea implantului – alunecarea implantului mai sus sau mai jos, mai in lateral sau in medial; mai frecvent la implantele netede care aluneca mai usor, spre deosebire de cele texturate
- infectia – este mai grava decat in cazul mastopexiei fara implant intrucat necesita indepartarea implantului care poate fi reintrodus abia dupa minim 6 luni.